REVOLUȚIA MEXICANĂ REFLECTATĂ ÎN 100 DE IMAGINI

           Joi, 24 februarie, orele 13:00, la sediul Muzeului Judeţean Ialomiţa a avut loc vernisajul expoziţiei ,,Revoluţia mexicană reflectată în 100 de imagini".

 Expoziţia va fi deschisă în perioada 24 februarie-10 aprilie 2011.

Organizatori: Ambasada Mexicului, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Muzeul Judeţean Ialomiţa, Consiliul Judeţean Ialomiţa.
Printre invitaţi s-au numărat Însărcinatul cu afaceri culturale al Ambasadei Mexicului la Bucureşti, Rodolfo Arturo Herrera Saldana, Radu Ştefănescu, director al Muzeului de Istorie Braşov, Vasile Silvian Ciupercă Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, Ilie Cioacă Director în cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa.

          În marile revoluții sociale ale secolului XX, prima a avut loc în Mexic. Țara se afla sub conducerea puternică a dictatorului Porfirio Diaz, care a ocupat președinția de la 1877 până la 1911 și chiar dacă politica sa economică a promovat dezvoltarea comercială și producția mexicană, beneficiile rămâneau în mâinile unei oligarhii atotputernice.

În 1910, 85% din suprafața totală a Mexicului era deținută de doar 1% din populație. Țăranii au rămas fără pământ, deci fără loc de muncă, suferind zilnic efectele foametei și sărăciei. Democrația a fost suprimată total, iar dezidenții erau pedepsiți cu brutalitate.

În 1910, după mai bine de 30 de ani la putere, Diaz a realizat un simulacru de deschidere democratică și a convocat poporul pentru alegeri. În acele condiții, Francisco I. Madero a apărut ca un opozant puternic, care apăra principiul ce interzicea realegerea în funcție a președintelui țării. Ca urmare, Madero a fost trimis la închisoare, iar Diaz a obținut victoria electorală prin fraudă. Madero a pregătit un document numic ,,Planul de la San Luis Potosi" , în care se făcea apel la toți mexicanii ca în data de 20 noiembrie 1910 să se ridice la arme pentru a lupta împotriva guvernului lui Porfirio Diaz. Așa a început revoluția mexicană.

Protestele și insurecția țăranilor nu au permis deictatorului să rămână la putere, iar armata sa federală a fost învinsă de forțele revoluționare ale lui Emiliano Zapata, în partea sudică a țării și de cele ale lui Pancho Villa, Pascual Orozco și Venustiano Carranza, între mulți alți lideri, la nord. Porfirio Diaz pășește țara în data de 25 mai 1911și pleacă în exil în Franța, unde moare în1915 .            
Diaz lasă la putere, ca președinte interimar, pe Francisco Leon de la Barra și armata sa federală. După plecarea lui Diaz, Madero a fost ales președinte în 1911, dar speranțele pe care cei mai mulți mexicani și le puseseră în Madero s-au văzut spulberate de incapacitatea lui de a menține ordinea în țară.

Generalii revoliționari aveau obiective diferite. Figurile revoluționare variau, de exemplu de la liberalii lui Madero la radicalii lui Emiliano Zapata și Pancho Villa. Ca urmare, a fost extrem de greu să se ajungă la un acord privind organizarea de către forțele care au învins în revoluție.

În timpul revoluției a fost proclamat un mare număr de planuri, din care, cel cu cel mai mare impact asupra populației a fost redactat și semnat la 25 noiembrie 1911 de către Emiliano Zapata, Otilio Montano și mulți alți generali, numit PLANUL DE LA AYALA, al cărui slogan PĂMÂNT ȘI LIBERTATE a devenit imnul multora dintre țăranii care au luptat împotriva dictaturii.
În 1913,Victoriano Huerta și alți militari ai armatei dictatorului Porfirio Diaz au dat o lovitură de stat și l-au împușcat pe Francisco I. Madero și pe Vicepreședintele Jose Maria Pino Suarez. Acest asasinat a fost detonatorul care a zguduit țara și a declanșat lupte aprige pentru preluarea puterii.
Generalulrevoluționar Venustiano Carranza preia comanda împotriva lui Huerta și va fi ales președinte. El a promulgat o nouă constituție mexicană la 5 februarie 1917, care este în vigoare și astăzi. Această nouă constituție promulgă faptul că resrsele naturalesunt proprietatea națională, stabilește că educația este laică, gratuită și obligatorie și ocrotește drepturile celor care muncesc.

           Mexicul și-a redobândit stabilitatea în 1920, cu guvernul lui Alvaro Obregon, care a marcat o amplă deschidere a societății mexicane, excepție făcând moșierii și preoții reacționari. A catalizat de asemenea, cu succes mișcarea liberală, a îmbunătățit sistemul de învățământ și cultură.

Muzeul Județean Ialomița
Biroul Relații cu Publicul, Liliana Burlacu